Sucevița este ultima și cea mai mare mănăstire cu frescă pictată în exterior din nordul Moldovei. Pictura exterioară a acesteia este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară, singura care-și păstrează latura de nord.
Sfântul Ioan Scărarul este autorul lucrării „Scara dumnezeiescului urcuș”, carte ce descrie viața duhovnicească sub forma unei scări cu 30 de trepte care duce spre Dumnezeu. Una dintre cele mai cunoscute traduceri ale „Scării” în limba română este cea realizată de preotul Dumitru Stăniloae care a inclus această lucrare în volumul al 9-lea al Filocaliei românești.
Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Scărarul a patra duminică din Postul Sfintelor Paști. Sfântul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Însă, pentru erudiția și cultura sa, este numit și Ioan Scolasticul.
De ce 30 de trepte
Autorul „Scării”, descriind urcușul ca trecând prin treizeci de trepte, s-a gândit cu deosebire la cei treizeci de ani de viață ai Mântuitorului dinainte de începerea activității publice. De aceea lucrarea este împărțită în 30 de „Cuvinte”.
Enumerăm în continuare cele 30 de trepte, pentru o înțelegere mai ușoară și clară.
Cele 30 de trepte
- Despre lepădarea de viața deșartă
- Despre despătimire
- Despre înstrăinătate
- Despre fericita și pururea pomenită ascultare
- Despre pocăința cea facută cu grijă și deplin arătată, în care se vorbește despre viața sfinților osândiți și despre închisoare
- Despre pomenirea morții
- Despre plânsul de bucurie făcător
- Despre nemâniere și blândețe
- Despre ținerea de minte a răului
- Despre clevetire
- Despre multa vorbire și despre tăcere
- Despre minciună
Despre lenea sufletească
- Despre pântecele atotlăudat și tiran
- Despre curăția și neprihănirea nestricăcioasă, agonisită de cei stricăcioși prin osteneli și sudori
- Despre iubirea de arginți și despre neagonisire
- Despre nesimțire, adică despre moartea sufletului înainte de moartea trupului
- Despre somn și despre rugăciune și despre cântarea în obște
- Despre privegherea trupească și cum trebuie făcută aceasta
- Despre frica lașă sau nebărbătească
- Despre slava deșartă cea cu multe chipuri
- Despre mândria cea fără de minte
- Despre gândurile negrăite ale hulei
- Despre blândețea, simplitatea și nerăutatea agonisite prin sârguința înțeleaptă, și nu naturale și despre viclenie
- Despre preaînalta smerită cugetare, pierzătoarea patimilor, ce se naște în simțirea nevăzută
- Despre deosebirea gândurilor,
patimilor și virtuților - Despre sfințita liniștire a trupului și a sufletului
- Despre fericita rugăciune, sfințita maică a tuturor virtuților și despre înfățișarea văzută și gândită în vremea rugăciunii
- Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului
- Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.
Despre citirea „Scării”
Ca orice alt text ascetic sau duhovnicesc, și „Scara” trebuie citită cu grijă. Dat fiind că publicul pentru care a fost scris era unul de monahi, limbajul este foarte puternic, foarte dur atunci când compară viața în lume cu viața închinată lui Dumnezeu.
Acesta este unul dintre motivele pentru care această lucrare ar trebui citită sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc. „Scara” ar trebui citită cu mare atenție și concentrare pentru a încerca urmarea pe cât posibil a vieții monahilor.
Definitorie pentru Sucevița rămâne, însă, Scara Sfântului Ioan, cea mai vastă interpretare iconografică românească a credinței într-o primă judecată imediat după moarte și una din cele mai valoroase compoziții ale picturii medievale românești.
