Leadershipul nu este ceva ce liderii fac singuri.
Liderii fac leadership?
Răspunsul este clar, dar nu direct. Leadershipul nu este ceva ce fac liderii. Leadershipul este co-construit de lideri și adepți care lucrează împreună. Mai mult, adepții pot conduce, chiar și în absența unor lideri identificabili. Și, situația devine și mai complexă, deoarece contează și contextul. În anumite situații, adepții pot juca mai mult rolul de lider decât liderul desemnat, deoarece au anumite cunoștințe sau abilități specifice care sunt necesare în acel moment.
Da, liderii se pot angaja în comportamente de „tip lider”. Ei pot încerca să inspire, să motiveze, să convingă sau să constrângă adepții să acționeze. Dar fără ca adepții să acționeze efectiv, nu există leadership.
Noi punem prea mult lider în „conducere”.
Statele Unite și o mare parte a lumii au o gândire foarte centrată pe lider. Ceea ce înseamnă că le acordăm liderilor mult mai mult credit decât merită atunci când lucrurile merg bine și, de asemenea, le dăm partea leului din vină atunci când lucrurile merg prost. James Meindl, cercetător în domeniul conducerii, a numit acest lucru „romantismul nostru al conducerii”. Ca dovadă, uitați-vă la salariile scandaloase acordate directorilor executivi și altor lideri de nivel înalt atunci când lucrurile merg bine și observați că aceleași persoane pot fi concediate rapid atunci când lucrurile merg prost. Dar, de fapt, este mult mai complicat. Chiar și un mare lider poate eșua dacă echipa nu are capacitatea de a face treaba sau dacă circumstanțele (adesea dincolo de controlul liderului) fac ca eșecul să fie iminent.
Lipsa de echilibru doare.
Faptul că punem prea mult accentul pe lideri în ecuația conducerii ne determină, de asemenea, să privim în primul rând către lideri ca fiind cheia succesului. Statele Unite cheltuiesc miliarde de dolari pentru dezvoltarea liderilor, trimițând potențiali lideri la programe de formare de tot felul, oferindu-le liderilor antrenori executivi, oferindu-le bonusuri etc. Punem foarte puține resurse în dezvoltarea restului echipei. Ideea de „dezvoltare a urmașilor” este aproape nemaiauzită, și totuși știm că a face echipa mai puternică va avea un impact mai mare asupra performanței decât a face liderul mai bun.
Ce este de făcut?
Aliniați scopul și obiectivele.
Puneți liderii și adepții pe aceeași lungime de undă atunci când vine vorba de motivul pentru care sunt implicați în ceea ce fac. Sigur, succesul înseamnă că toată lumea este plătită și că organizația continuă să existe și, sperăm, să devină mai puternică, dar mergeți dincolo de asta. Concentrați-vă pe modul în care atingerea obiectivelor servește nu doar organizației și liderului, ci și pe modul în care poate aduce beneficii membrilor echipei. De exemplu, alocați timp și resurse pentru dezvoltarea carierei angajaților.
Urmașii trebuie să fie încurajați să împărtășească conducerea.
Împuternicește-i pe adepți prin delegare strategică. Luați decizii în mod deschis și în comun. Cele mai bune programe de dezvoltare a conducerii implică toți membrii echipei.
Liderii trebuie să se concentreze pe relații.
O cale spre succes este dezvoltarea unor relații de înaltă calitate între lideri și adepți, precum și între membrii echipei. O înțelegere comună a nevoilor, așteptărilor și obiectivelor fiecăruia este esențială pentru funcționarea eficientă a echipei și pentru păstrarea membrilor acesteia.
sursa articol:www.psychologytoday.com
