Grecia, o tara 90% ortodoxa, are multe biserici si manastiri, care adapostesc foarte multe moaste ale unor sfinti care au facut diverse minuni, fie pe teritoriul Greciei, fie in lumea ortodoxa. Sa nu uitam si de manastirile de la Sfantul Munte Athos, din peninsula Halkidiki, unde sutele de calugari care vietuiesc acolo se roaga neancetat pentru binele omenirii.

Biserica „Sfântului Dimitrie” din Tesalonic atrage mulțime de pelerini ce vin aici pentru a se închina la moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Tesalonic datează de la începutul secolului al IV-lea și face parte din situl Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Salonic, iar din anul 1988 se află pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO.

In al doilea oras ca marime din Grecia, gasim mostele Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir in biserica cu hramul sfantului. Marele Mucenic Dimitrie a fost guvernator al oraşului grec Salonic în vremea împăratului roman Maximian Galeriu.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Patronul orașului Salonic

Aflând împăratul că Dimitrie îi ajută pe creştini în loc să-i pedepsească şi că el însuşi se roagă lui Hristos, l-a întemniţat şi l-a supus la multe chinuri. Acestea s-au întâmplat în jurul anului 300 d.Hr. Sfântul, aflat în închisoare, nu şi-a pierdut credinţa şi în ciuda rapidei sale decăderi, a continuat să-l mărturisească pe Mântuitor, vorbindu-le celor închişi despre învăţăturile Lui şi făcând minuni în numele Domnului.

Biserica inchinata sfantului ocrotitor al orasului, dateaza inca din perioada in care Salonicul era cel de-al doilea mare oras din Imperiul Bizantin. Biserica Sfantului Dimitrie este unul dintre principalele puncte de atractie ale orasului Salonic, multime de pelerini venind aici sa se inchine moastelor sale izvoratoare de mir. Biserica face parte din situl paleocrestin si al monumentelor bizantine din Salonic, fiind trecuta in lista Patrimoniului Mondial UNESCO inca din anul 1988.

Prima biserică a fost zidită pe acest loc la începutul secolului al IV-lea, la scurt timp după anul 313, aceasta înlocuind o baie romană existentă în acea zonă. Un secol mai târziu, guvernatorul Leontie a construit pe același loc o basilică cu trei nave, care a suferit de pe urma unui incendiu în prima jumătate a secolului al VII-lea.

Între anii 629 și 634, biserica cu trei abside avea să fie reconstruită, rezultatul fiind o basilică cu cinci abside, probabil chiar mai mare decât catedrala orașului. Aceasta biserică, aproape identică cu cea pe care o vedem astăzi, avea să devină rapid cel mai important locaș de cult din oraș.

Impunătoarea catedrală a fost transformată în 1493 de către otomani în moschee. Abia în anul 1912 a fost redată din nou cultului creștin. Peste doar câțiva ani, în 1917, din cauza unui alt incendiu, biserica a fost restaurată și sfințită în anul 1949. Datorită acestor lucrări, s-au descoperit locul în care a fost martirizat Sfântul Dimitrie și ruinele băii romane, aflate sub altarul catedralei.

Pentru a restaura și a repara daunele cauzate de marele incendiu din anul 1917, a fost nevoie de mai bine de câteva decenii. Excavațiile, efectuate între anii 1930-1949, au scos la lumină mai multe broderii în piatră și obiecte vechi, expuse astăzi în muzeul din criptă subterană a bisericii.

Cripta Sfântului Dimitrie este considerată sit arheologic încă din anul 1918, când a fost descoperită. Între anii 1985-1988, o serie de excavații au avut loc în partea nordică a acesteia, restaurându-se astfel încă o latură a criptei.

Racla cu moaștele Sfântului Dimitrie este așezată în partea stângă a naosului, într-un mic paraclis din marmură împodobit cu fresce din viața Sfântului. Structura este un fel de „biserică în miniatură”. Inițial, trupul Sfântului nu era găsit, deci locul a fost construit mai mult în chip simbolic.

Catedrala mai adăpostește și moaștele Sfintei Mucenițe Anisia din Tesalonic, care a pătimit în anul 298, în timpul persecuției împăratului Dioclețian. Ele sunt așezate într-un baldachin, în partea stângă a Sfântului Altar. Pe lângă acești doi sfinți, un cult deosebit există și pentru Sfântul Grigorie Kallidis, fost mitropolit de Heraclia, Redestos, Ioannina și Tesalonic, adormit în Domnul la 23 iulie 1925, ale cărui moaște se află în pronaos, în partea stângă.

Basilica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie este renumită și pentru cele șase panouri cu mozaic, păstrate din perioada dintre ultima reconstruire a bisericii și inaugurarea politicii iconoclaste, în anul 730.

În colțul sud-estic al bisericii se află Paraclisul Sfântului Eftimie.

Cu toate că Biserica „Sfântul Mucenic Dimitrie” din Tesalonic a fost distrusă de incendii și de musulmanii care au transformat-o în moschee, astăzi este zveltă și dârză, mărturie a biruinței creștinismului în fața persecutorilor