Satul Soloneț este situat pe un teren deluros, străbătut de râul Soloneț, afluent al râului Suceava.
Tradiția consemnează existența în Soloneț a mai multor biserici. O primă biserică de lemn ar fi fost clădită în lunca râului Soloneț, aceasta fiind strămutată în urma deselor năvăliri tătare. Cu prilejul unei astfel de năvăliri, sătenii ar fi aruncat clopotele bisericii în fântână pentru a nu fi capturate de tătari. O altă biserică este menționată în uricul din 15 martie 1490 pentru constituirea Episcopiei de Rădăuți, fiind consemnată „a 38-a biserică cu popă pe Soloneț, la Vlad Negru”. Prima atestare documentară a satului are loc la 17 ianuarie 1517, el fiind multă vreme sat boieresc.
Conform Cronicii parohiei și a lucrării „Monografia comunei Soloneț” (București, 1937) a lui Constantin Milici, actuala biserică de lemn din Soloneț ar fi fost construită în anul 1781, ctitorii ei fiind Diamand și Ecaterina Grebencea, ajutați și de locuitorii satului. [4] La partea superioară a ancadramentului portalului de intrare în biserică se află o pisanie cu caractere slavone cu următorul text: „Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7”.
Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: „Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae …”.
Și-au consemnat impresiile pe pagina de facebook
