Biserica romano-catolice de lemn,,Sf.Treime ,, din Fundu Moldovei este in paragină de mai bine de 10 ani. Lacasul de cult a fost construit în 1838, in jurul acestuia locuind o importantă comunitate de etnici germani. Viaţa lor spirituală gravita în jurul bisericii romano-catolice din localitate. In apropierea acesteia s-a ridicat şi o casă parohială pentru preotul comunităţii. Alături de biserică, s-a amenajat un cimitir unde odihnesc, de sute de ani, membrii comunităţii germane trecuţi la cele veşnice.
Biserica catolică de la Fundu Moldovei ar fi trebui să aibă statutul de monument istoric, mai ales că reprezintă dovada unei culturi importante, cea germană, din spaţiul bucovinean.
Numărul germanilor a scăzut între timp extrem de mult. Abia dacă mai poti numara pe degetele de la o mana numarul familiilor din cele câteva sute care locuiau altădată în această localitate .
Au plecat foarte mulţi în anii ‘40, în urma acordului de repatriere a germanilor din România, convenit între Hitler şi mareşalul Ion Antonescu. O altă parte au plecat în Germania după 1990. Au rămas în urmă, cum am spus, puţine familii, care nu au dorit să părăsească meleagurile pe care s-au născut, o bună parte dintre acestea familii mixte, în care s-a îmbrăţişat confesiunea catolică.
A rămas şi biserica din lemn. De ani buni aici nu se mai oficiază slujbe aici. Pragul lăcaşului de cult rareori mai era călcat de câte un bătrân care doreşte să-şi aducă aminte de vremurile tinereţii, când în fiecare duminică, biserica şi împrejurimile răsunau de cântece religioase.
Cine se apropie astăzi de vechea biserică catolică de la Fundu Moldovei, trăieşte sentimentul ireversibilităţii timpului. Cimitirul catolic este acum în paragină totală, monumentele funerare, majoritatea prăvălite, abia se mai desluşesc printre buruieni. O bovina paste linistita in curtea bisericii.
Un italian si-a batut joc de lacasul de cult
Un italian cu afaceri a reuşit să se instaleze in urma cu mai bine de 10 ani, în vechea casă parohială a bisericii romano – catolice din Fundu Moldovei şi a înfiinţat acolo o pizzerie – “Pub Canal Grande”.La acea vreme a inceput si distrugerea casei parorhiale. Cuptorul de la pizzeria italianului ar fi fost construit din cărămizile obţinute din demolarea unui perete despărţitor din subsolul casei. Din ce-a rămas, investitorul italian şi-a construit un şemineu. Italianul a dat cu vopsea albă partea de jos a bisericii dar a intrat si in interiorul acesteia si a facut cam ce i-a taiat capul. Vecinii isi amintesc ca au disparut obiectele religioase si de mobilier vechi, din prima parte a secolului al XIX-ea,prapurii. Vechea orgă, veche de peste 150 de ani din balconul bisericii a fost desfăcută în bucăţi, aruncate în bătaie de joc într-un ungher. Italianul a venit, a distrus si a plecat.
La acea vreme ar fi fost facuta si o sesizare penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc care viza dispariţia unor obiecte de cult. Concret, ar fi vorba despre unul dintre cele două clopote din turnul bisericii, descompletarea orgii din balconul bisericii, dispariţia unor prapuri cu icoană centrală, a unor suporţi rustici din lemn pentru lumânări cât şi a unor obiecte de mobilier vechi de peste 100 de ani.
Pana ce autoritatile se vor dezmetici ca ar trebui sa pretuiasca ce ne-au lasat altii, lacasul de cult se degradeaza de la o zi la alta. Nu trebuie o
