Astăzi, 28 aprilie, la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, a fost împlinită rânduiala de deshumare a osemintelor Sfinților Cuvioși Paisie Olaru și Cleopa Ilie, ca etapă importantă în procesul de proclamare a canonizării lor.
Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, și Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, împreună cu un sobor de slujitori, au săvârșit rânduiala liturgică pentru acest moment deosebit, în cadrul căreia moaștele Cuvioșilor Paisie și Cleopa au fost scoase cu grijă din locul de odihnă, curățate de pământ și așezate cu evlavie în sicrie noi din lemn.
Totodată, obiectele care s‑au păstrat în mormintele lor au fost așezate în cutii special pregătite. La final, cinstitele lor oseminte au fost purtate în biserica Mănăstirii Sihăstria, unde rânduiala a fost încheiată prin cântarea troparului alcătuit în cinstea fiecăruia dintre cei doi sfinți.
Deshumarea s‑a realizat conform rânduielilor bisericești, pentru pregătirea corespunzătoare a cinstitelor moaște, care vor fi așezate în racle noi, aflate în curs de confecționare. Urmează ca proclamarea locală a canonizării celor doi cuvioși să fie săvârșită într‑un cadru solemn, în perioada următoare.
Părintele Cleopa s-a născut la Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei. A urmat şcoala primară în sat, fiind apoi timp de 3 ani ucenicul lui Paisie Olaru, pustnic, pe atunci, la schitul Cazancea. La sfîrşitul anului 1929, la numai 17 ani, intră împreună cu un frate în obştea Schitului Sihăstria, Neamţ, după care a efectuat stagiul militar.
Pe 2 august 1937, este tuns în monahism şi primeşte numele. În 1945 este numit egumenul schitului, care, în 1947 este ridicat la rang de mănăstire, prilej cu care părintele primeşte treapta de arhimandrit. După 1948, urmărit de Securitate, se retrage şase luni în munţi, fiind apoi numit stareţ al mănăstirii. Fiind mereu în vizorul Securităţii, între 1952-1954 se retrage în Munţii Stanişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc
La Mănăstirea Sihăstria, vestit lăcaș de cult „ascuns” în codrii Munților Stânișoarei, a avut loc astăzi, 28 aprilie 2025, un ceremonial mai rar întâlnit în rutina vieții monastice. Au fost dezhumate osemintele cunoscuților duho
Acestea sunt precizările de pe Facebook Doxologia.ro, fiind dezvăluite și alte detalii de la cele petrecute la așezământul de cult. Obiectele care s-au păstrat în mormintele au fost depozitate în cutii special pregătite, osemintele au fost duse la biserica mănăstirii, fiind oficiată o slujbă. Urmează ca moaștele să fie așezate în racle noi, acestea fiind realizate la atelierele Patriarhiei Române.
După cum se știe, 2025 a fost declarat Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul XX, marcând o etapă importantă în istoria Bisericii Ortodoxe Române. În acest context
, la Catedrala Patriarhală din București, pe 4 februarie, au fost canonizați 16 clerici, între ei și cei doi foști viețuitori de la Sihăstria, cu date de pomenire pe 2 decembrie.
Părintele Cleopa s-a născut la Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei. A urmat şcoala primară în sat, fiind apoi timp de 3 ani ucenicul lui Paisie Olaru, pustnic, pe atunci, la schitul Cazancea. La sfîrşitul anului 1929, la numai 17 ani, intră împreună cu un frate în obştea Schitului Sihăstria, Neamţ, după care a efectuat stagiul militar.
Pe 2 august 1937, este tuns în monahism şi primeşte numele. În 1945 este numit egumenul schitului, care, în 1947 este ridicat la rang de mănăstire, prilej cu care părintele primeşte treapta de arhimandrit. După 1948, urmărit de Securitate, se retrage şase luni în munţi, fiind apoi numit stareţ al mănăstirii. Fiind mereu în vizorul Securităţii, între 1952-1954 se retrage în Munţii Stanişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc.
După doi ani este readus în aşezământ, din ordinul Patriarhului Justinian, dar în primăvara lui 1959 se retrage pentru a treia oară în codri, unde va sta vreme de peste cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964 ca duhovnic al obştii şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni.
În acest timp, a scris câteva cărţi: „Despre credinţa ortodoxă“ „Predici la praznicele de peste an“ „Valoarea sufletului“, „Despre vise şi vedenii“, „Ne vorbeşte părintele Cleopa“, publicate în mai multe ediţii. Iar ce l-a ajutat să se aplece asupra condeiului au fost studiul continuu, anii de retragere în munţi, postul, rugăciunea şi pacea interioară a celui împăcat cu sine şi cu semenii.
Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 (decedat pe 18 octombrie 1990), în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinți. Tatăl său, Ioan, era pădurar, iar mama, Ecaterina, casnică. Din botez a primit numele de Petru.
În 1921 a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele de Paisie. A fost hirotonit diacon în 14 octombrie 1943 și preot în 4 aprilie 1947, a fost egumen al schitului timp de un an, între 1947-1948. În 1948 s-a retras la Mănăstirea Sihăstria Neamț, între anii 1949-1953 a viețuit la Mănăstirea Slatina-Suceava, având în grijă și schitul Rarău, iar din 1954 a revenit la Mănăstirea Sihăstria.
Aici a trebuit să ţină piept persecuţiei împotriva monahismului din anii 1959-1964. În toamna aceluiași an, se retrage la Mănăstirea Sihăstria, devenind duhovnic al întregii obști, până la sfârșitul vieții sale. Între anii 1972 – 1985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihastria, până la sfârșitul vieții.
