Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, l-a pomenit sâmbătă pe Arhim. Iustin Pârvu, ctitorul Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț. Cu același prilej, a binecuvântat noul arhondaric al mănăstirii și a oficiat Sfânta Liturghie. La final, Arhim. Hariton Negrea, actualul stareț, a primit din mâinile părintelui mitropolit Crucea Moldavă.
La rugăciune au participat numeroși credincioși din zonă, dar și pelerini veniți din întreaga țară.
„Numai cine nu a construit nu știe ce înseamnă să zidești o casă cu câteva camere, dar aici cu câteva zeci bune de camere și, după cum văd, condiții foarte bune. În același timp, simplitatea care se cuvine și sobrietatea care se cuvine unei case mănăstirești”, a spus Părintele Mitropolit Teofan după sfințirea arhondaricului.
„Toate acestea au fost cu putință, pentru că a fost, cum spuneați, gândul părintelui Iustin și rugăciunea lui, apoi curajul dumitale, părinte stareț, îngăduința și colaborarea cu părinții și frații din sfânta mănăstire și credincioșii, care, prin lumânarea lor, prin pomelnicul lor, printr-o donație mică sau mai mare, le-ați pus toate la un loc”, a adăugat Înaltpreasfinția Sa.
Mângâierea Sfântului Duh
În cadrul Sfintei Liturghii, zeci de stareți, părinți profesori, ucenici și preoți din zona Neamțului s-au rugat pentru sufletul Părintelui Iustin Pârvu. Slujba a fost oficiată la altarul de vară, iar răspunsurile la strană au fost oferite de părinți din obște.
În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a amintit că adevărata alinare vine din viața în Hristos.
„Avem nevoie de mângâiere. Și mângâierea noi, în general, o căutăm întru cele de aici. Bune și acestea. Și Îl rugăm pe Dumnezeu să ni le ofere, că este importantă și mângâierea unei familii, mângâierea unei obști, mângâierea unei case, mângâierea unui bănuț pe care îl ai, mângâierea sănătății, mângâierea unui pelerinaj, toate sunt lucruri bune, pentru că fără de mângâiere omul nu poate rezista”, a spus Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
„Dar, dincolo de acestea, creștinul este chemat să tindă și spre mângâierea cea în Duhul Sfânt. Pe lângă mângâierea care ne vine din Scripturi, avem nevoie și de răbdarea care ne vine tot din Scripturi, adică din viața creștinească.”
Înaltpreasfinția Sa a adăugat că oamenii tind întotdeauna să coboare de pe Cruce. Iar această stare „nu se îndepărtează decât dacă omul trece și primește medicamentul care înseamnă șederea lui pe Cruce”.
Arhim. Iustin Pârvu: Scurtă biografie
Arhim. Iustin Pârvu s-a născut în 10 februarie 1919, de ziua Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în satul nemțean Poiana Largului (actuala localitate Petru Vodă) din comuna Călugăreni (acum Poiana Teiului), în familia unor români ortodocși foarte evlavioși, și a primit la botez numele de Iosif.
La doar 17 ani, s-a închinoviat la mănăstirea nemțeană Durău. Din 1939, a studiat la seminarele teologice de la Mănăstirea Cernica, Râmnicu Vâlcea și Roman. În 1940 a fost tuns în monahism, iar în 1941 a fost hirotonit preot.
Între 1942 și 1944, a slujit ca preot militar pe Frontul de Est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. Între 1948 și 1964, părintele Iustin a fost arestat pe motive politice.
Spunea că, în cei aproape 17 ani de închisoare, a trăit „cea mai importantă experiență pe care o poți avea în timpul vieții: să te cunoști pe tine însuți pe calea suferinței”. La începutul anilor 1990, a întemeiat, împreună cu alți doi monahi, Ignat și Calinic, mănăstirea din satul natal, Petru Vodă, dedicată martirilor români din închisorile comuniste.
Părintele Iustin Pârvu a trecut la Domnul în 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, și a fost înmormântat lângă ctitoria lui.
