Mănăstirea Sfântul Ierarh Glicherie Mărturisitorul, aflată pe pitoreşti meleaguri ale plaiului străbun, stă ca un martor nemincinos al vieţii sfinte trăite de cel care a păstrat viu aşezământul Sfinţilor Apostoli şi al Sfinţilor Părinţi, făcătorului de minuni, Sfântul Ierarh Glicherie.

S-a născut la 9 februarie 1892, în satul Mihoveni, comuna suceveană Șcheia , în familia țăranilor Nicolae și Rahila. El a fost botezat în cinstea Sfântului Gheorghe. Rămânând orfan de părinți la 7 ani, după ce i-a murit tatăl și a fost părăsit de mamă, a rămas sub îngrijirea fratelui tatălui, Ilarion Tănase, care de mic a cultivat în Gheorghe credința în Dumnezeu. De mic copil, Gheorghe dorea să devină călugăr, și, în anul 1916, la vârsta de 25 de ani, a fost primit la Mănăstirea Cetățuia din Iași. După puțin timp el este tuns în monahism cu numele Glicherie, ca ulterior să fie fost hirotonit drept ieromonah în catedrala mitropolitană

din Mănăstirea Neamț. Pentru ca să conducă schitul, i-a venit în ajutor ierodiaconul David Bidașcu, cu care ulterior s-a împrietenit. În octombrie 1924 Biserica Ortodoxă Română a trecut oficial la calendarul nou, ziua de 1 octombrie devenind 14 octombrie, dar ieromonahul Glicherie, ierodiaconul David și doisprezece locuitori ai schitului Procrov au continuat să oficieze slujbele conform calendarului vechi. În curând,

la schit a ajuns o scrisoare a ieromonahului Arsenie Cotea, care îndemna toți ortodocșii români să se împotrivească reformei calendaristice, pe care o considera o capitulare în fața catolicismului. Episcopul Nicodim Munteanu, viitorul patriarh, l-a invitat la el pe ieromonahul Glicherie. Preasfințitul Nicodim a încercat să-l convingă să nu se împotrivească reformei calendaristice, promițându-i în schimb că-l va face stareț asupra schitului de alături, Vovidenia. După ce Sfântul Glicherie și ieroschimonahul David s-au sfătuit, ei au respins propunerea, retrăgându-se la Râpa lui Coroi, ce se afla în apropierea schitului Sihla. Acolo ei au construit un bordei, unde și-au petrecut iarna. La primăvara anului 1926 ei au ridicat un sălaș cu trei camere, dintre care una a fost folosită drept capelă. Cu trei zile înainte de moarte Sfântul Ierarh Glicherie i-a chemat la el pe frații din mănăstire și pe toți credincioșii din satul Slătioara și și-a luat rămas bun. A murit la 15 iunie 1985 la vârsta de 93 de ani. El a fost îngropat în biserica mănăstirii Slătioara.

Canonizare

La 12 iunie 1997 mormântul lui a fost deschis, de unde au fost luate moaștele sale.

În anul 1999, conform deciziei Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de Stil Vechi, mitropolitul Glicherie a fost canonizat de o adunare de episcopi. Canonizarea a avut loc în mănăstirea Slătioara, în prezența a unei mulțimi numeroase pe data de 15/28 iunie 1999.

Manastirea Slatioara, Mitropolia Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit

Intemeietorul manastirii

Piatra de temelie a manastirii ,,Schimbarea la Fata a Domnului” a fost pusa in anul 1947 de catre Prea Sfintitul Glicherie Tanase, arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Rasarit, la vremea aceea ieromonahul Glicherie (In imagine, de la stanga la dreapta, Prea Sfintitii Evloghie Ota, Glicherie Tanase si Meftodie Marinache).

Nascut in anul 1891, la 9 februarie, in satul Mihoveni, in imprejurimile cetatii Suceava, P.S.

In anul 1924, Schitul Procrov respinge reforma calendarului, iar apoi, in anul 1926, cand Sfantul Sinod a hotarat praznuirea Sfintelor Pasti cu 13 zile inainte, dupa noul calendar, ieromonahul Glicherie paraseste schitul, decis sa nu accepte aceasta inovatie.

La 14 noiembrie 1927, parintii Glicherie si David pleaca in pelerinaj la Sfantul Munte Athos, unde slujesc la schitul romanesc Prodromul. In 1928, cand ei se intorc in Romania, sunt arestati sub acuzatia ca sunt agenti comunisti.

In toamna anului 1930, parintele Glicherie pleaca la Ierusalim impreuna cu cativa crestini unde slujeste vreme de sase luni, intorcandu-se in tara dupa Sfintele Pasti. Se stabileste pentru o vreme in comuna Radaseni, in judetul Suceava unde credinciosii vroiau sa construiasca o biserica in care sa se slujeasca dupa calendarul iulian. Biserica a fost terminata si sfintita la 8 mai 1932.

Parintele Glicherie, insotit de ierodiaconul David, pleaca la Sfantul Munte Athos, in 1935, prin Serbia. El vroia sa convinga un arhiereu ce slujea dupa calendarul iulian sa vina in Romania sa hirotoneasca episcop. Imprejurarile le sunt potrivnice la Atena, la Belgrad, la Budapesta si la Viena, si de aceea se intorc in tara.

In anul 1936 este arestat din nou, acuzat de stilism, dar si de vina de a fi cand legionar cand comunist. Este condamnat la moarte in 1939 in lagarul legionarilor din Miercurea-Ciuc, dar sentinta ii este comutata in ultima clipa. Este eliberat si pleaca in judetul Neamt, impreuna cu David Bidascu. Dupa cel de al doilea razboi mondial, autoritatile civile acorda Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit personalitate juridica; reincep constructiile de biserici si se reconstruiesc cele distruse.

In anul 1947, incep lucrarile de constructie pentru Manastirea Slatioara. In aceeasi perioada, clerul Bisericii contacteaza pe episcopul vicar Galaction Cordun, secretarul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane oficiale, care se opusese reformei calendarului in mai multe randuri si era prigonit de autoritati. I se propune P.S. Galaction sa devina Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Traditionale de Rasarit, denumirea oficiala de atunci, iar acesta accepta sa vina cand mitropolia va fi gata.

In ziua de 21 Mai 1955, cel ce avea sa devina primul Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit, P.S. Galaction Cordun soseste la Manastirea Slatioara, unde este inscaunat. Cu aceeasi ocazie, parintele Glicherie primeste rangul de arhimandrit. Mai tarziu, in ascuns, parintele Glicherie, impreuna cu arhimandritii Meftodie si Evloghie, este hirotonit intru arhiereu de catre Mitropolitul Galaction.

Dupa moartea Mitropolitului Galaction in anul 1959, intaistatator al Bisericii ramane P.S. Glicherie, iar la 18 septembrie/1 octombrie 1968 a fost inscaunat oficial Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit, pe care o va pastori pana la 15/28 iunie 1985 cand a trecut la cele vesnice (In imagine, racla cu moastele Sfantului Ierarh Glicherie Marturisitorul, care se afla in biserica Manastirii Slatioara).

In urma unor viziuni avute de Mitropolitul Vlasie si de alti monahi, s-a deschis mormantul P.S. Glicherie, gasindu-se moaste frumos mirositoare. Acestea au fost spalate cu vin si unse cu Sfantul si Marele Mir, fiind pregatite pentru ziua canonizarii sale care va avea loc la data de 15/28 iunie 1999, sub numele Sfantul Ierarh Glicherie Marturisitorul.

Scurt istoric al manastirii

Dupa inscaunarea P.S. Glicherie ca Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane de Rasarit, mitropolia a cunoscut o perioada infloritoare, dezvoltandu-se din punct de vedere material, dar, mai ales duhovniceste. In martie 1983, ca urmare a unor incercari de distrugere a centrului Bisericii Ortodoxe de Rasarit, sfantul lacas ia foc, focul pornind din clopotnita si ajungand pana la blocul de chilii al manastirii (foto). Monahii au avut mult de suferit în urma acestui incendiu, straduindu-se sa renoveze si sa reconstruiasca partile afectate. In aceeasi perioada, biserica manastirii va fi mult marita, renovata si repictata. Astazi, manastirea este angajata în constructia unei noi Biserici mitropolitane, cu hramul ,,Pogorarea Sfantului Duh”, precum si in diversificarea indeletnicirilor monahale.