Pe 17 august este prăznuit Sfântul Gheorghe Pelerinul, cunoscut pentru că a săvârșit minuni și vindecări, a călătorit mult, propovăduind Cuvântul Domnului, și a ajutat săracii, deși el însuși era sărac.
Viața Sfântului Gheorghe Pelerinul
Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în 1846, în Șugag, azi județul Alba, din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.
A fost credincios de mic, s-a căsătorit la 24 de ani, a avut cinci copii, iar în tot acest timp s-a rugat neîncetat și a ajutat săracii, deși și el era sărac. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Trăind în rugăciune, mereu avea fața senină și o continuă pace sufletească.
După 14 ani de căsnicie, în anul 1883, cu acordul soţiei sale, a mers la Ierusalim ca pelerin. Acolo, un pustnic i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în sărăcie și rugăciune neîncetată și numai așa se va mântui sufletul său.
Mai înainte însă de a începe această viețuire, a rămas vreme de 40 de zile în nevoință aspră și post, cu multe ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de Sus. După aceste 40 de zile, a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Mormântul Domnului. Cum a intrat în biserică să aprindă lumânarea la Sfântul Mormânt, ca o dovadă neîndoielnică și mângâietoare că rugăciunile și postul au fost bineplăcute și primite de Dumnezeu, lumânarea din mâna lui s-a aprins singură, scrie doxologia.ro.
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase. De acolo, a început să meargă ca pelerin în toată țara, rugându-se în biserici, iar în 1895 s-a stabilit în Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan domnesc, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Acolo s-a rugat mult, a postit aspru, s-a rugat pentru ceilalți și i-a ajutat pe oameni din puținul său.
Minuni săvârșite de Sfântul Gheorghe Pelerinul
Odată, Moșul Gheorghe voind să meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon, căci nu avea bani. Conductorul, care din întâmplare nu-l cunoștea, l-a coborât din tren la prima stație, deși călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l lase să ajungă la Roman. Bătrânul a plecat pe marginea căii ferate, zicând: „Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Însă, când să pornească trenul, trenul nu mai pornea deloc. Au schimbat locomotiva; au schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci unul dintre funcționarii gării a zis: „Ați dat jos din vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca trenul. Acela este un om sfânt. Duceți-vă și-l chemați înapoi.” Au alergat îndată după el, l-au adus, l-au urcat în vagon și imediat a pornit trenul din gară.
O altă minune, istorisită de Părintele Ilie Cleopa, s-a săvârșit la Târgu Neamț, scrie doxologia.ro. O evreică tânără nu putea să nască și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, dar nu au izbutit nimic. Atunci rudele ei au venit la Moșul Gheorghe, în timp ce acesta rostea oamenilor predică, și l-au chemat să se roage pentru ea. Când dreptcredinciosul Gheorghe a deschis ușa casei ei, a strigat: „Deschide-te, cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Și îndată s-au deschis legăturile ei și a născut, iar Sfântul a venit și i-a făcut cruce pe cap copilului și a spus: „Să fie al lui Hristos!” Și s-a făcut sănătoasă și s-a botezat și ea și copilul, și i-a pus numele Gheorghe, după Moșul Gheorghe. Și s-au botezat atunci toate rudele femeii din Târgu Neamț.
Așa cum chiar el anticipase, Sfântul Gheorghe Pelerinul a trecut la cele veșnice în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu, tocmai când țara intra în război. La îngroparea lui s-au aduna mulțimi nenumărate. El a fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț exact așa cum a trăit, cu același cojoc rupt, desculț, fără acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față același zâmbet curat ca în toată viața. După 18 ani, unul dintre ucenicii lui i-a mutat cinstitele moaște la mânăstirea Văratec, unde sunt și astăzi.
